Si zgomotele ce rasunau din cand in cand facea ca inima sa mai tresare o data.
Lacrimile erau deja inghetate si parca nici daca le rugai nu mai veneau . Vroiai sa urli , sa tipi , sa fugi , sa te ascunzi , dar erai incoltita de ele si nu te mai lasau in pace , ti-ar fi placut sa inchizi ochii si sa uiti de tot , dar nici macar subconstientul nu ti-l lasau in pace.
Si credeai ca o raza de soare a patruns si in viata ta , dar a fost stinsa usor de o furtuna devastatoare . Pentru totdeauna un cuvant ce iti inspira o relativa eternitate.
Eternitatea este doar o imaginare a mintii tale bolnave , a lumii tale paralele in care pana si zambetele sunt stinse de paloarea nonculori alb .
Scrancetele dureri ce le auzi rasunand la intervale echivalente ..deja le auzi in departare si .. visezi sau esti in agonie ?!
