Tarziul noptii .

Nu vreau sa tin cont de limite . Nu vreau sa stiu unde a inceput sau unde se va termina .
Pasesc incet pe o sfoara a infinitului , stiu ca as putea sa cad si ca mi.ar fi fatal , dar inaintez .
Traiesc ziua de azi si o astept pe cea de maine , atat . Pasiunea , pasiunea nu se stinge atat de usor , ceva efemer ? nu cred .
Ma inclin inimii si las ratiunea deoparte , descopar culmile fericirii , dar le ating si pe cele ale durerii . Ma inteapa incet , acolo unde ma doare atat de tare , sangerez usor , dar nu suspin ,
Acum e totul vid , inchid ochii si pornesc in lumea reveriilor, ma trezesc , iar el ma strange de mana .
Descopar lumina diminetii , dainuind in noapte . Asta e lumea in care eu traiesc , locul in care imposibilitatea poate deveni probabila dar niciodata posibila .
In momentele mele de nebunie , luciditatea e ca o ceata ce-ti acapareaza vederea . A vedea inseamna a simti .
Tu ce stii ?
Crezi ca banalitatea este cea mai usoara cale , spre acea liniste sufleteasca .
Tin sa.ti contrazic ratiunea , nu si simturile , a vedea inseamna a simti , a crede inseamna a visa .
Eu nu stiu multe , dar fiecare respiratie atat de neregulata , ma strapunge fulgerarea ochilor sai caprui .
A abera inseamna a gandi ceva !