Si zgomotele ce rasunau din cand in cand facea ca inima sa mai tresare o data.
Lacrimile erau deja inghetate si parca nici daca le rugai nu mai veneau . Vroiai sa urli , sa tipi , sa fugi , sa te ascunzi , dar erai incoltita de ele si nu te mai lasau in pace , ti-ar fi placut sa inchizi ochii si sa uiti de tot , dar nici macar subconstientul nu ti-l lasau in pace.
Si credeai ca o raza de soare a patruns si in viata ta , dar a fost stinsa usor de o furtuna devastatoare . Pentru totdeauna un cuvant ce iti inspira o relativa eternitate.
Eternitatea este doar o imaginare a mintii tale bolnave , a lumii tale paralele in care pana si zambetele sunt stinse de paloarea nonculori alb .
Scrancetele dureri ce le auzi rasunand la intervale echivalente ..deja le auzi in departare si .. visezi sau esti in agonie ?!
De necrezut ce imaginatie/gandire poti avea foarte frumos , sa scri asemenea lucruri. Succes in acest plan poate o sa ajungi ceva .
RăspundețiȘtergeremultsumesc frumos <3
RăspundețiȘtergereda sa sti ca are dreptate,bibi,scri foarte frumos....ai multe idei multe intamplari deunde sa poti scrie .....
RăspundețiȘtergereasta este drumul catre roman
mult succes si multa sursa de inspiratie si pe viitor
multsumesc <3
RăspundețiȘtergerefoarte frumos. ♥ cum am spus si inainte, esti talentata. :*
RăspundețiȘtergereMai are rost să spun ceva? Au spus cei dinaintea mea, oricum: continuă scrii frumos!
RăspundețiȘtergereTe aştept şi pe la mine dacă doreşti>:D<
Rebeca.C